Camera Feliciei

Felicia ajunse in sfarsit in camera si privi tacuta in jur.Stia ca toata mobila si retsul lucrurilor fusesera comandate de tatal ei,insa nu ii placea sa se gandeasca la aceasta incapere ca la camera ei.Ii era dor de viata ei din New York,de lucrurile ei si de viata de circ.
Gandindu-se la toate acestea,fata se aseza pe canapeaua de langa geam,privind ingandurata privelistea de afara.

Shun se plimba pe coridoarele reci ale cladirii care adapostea apartamente,si se gandi sa o viziteze pe singura fata care stia ca sta aici.Batu incet la usa...

Felicia se ridica de pe canapea si merse sa-i deschida usa.
-Buna,spuse ea uimita,neasteptandu-se sa primeasca vizite.

Shun isi pastra expresia pierduta de pe fata,si isi facu ochii mici...
-Buna...

-Aaa...Intra,zise fata invitandu-l in camera.Si...imi pare rau pentru scena de acum cateva clipe.Doar ca am ajuns aici acum nici o ora si nu ma asteptam sa primesc vizite atat de repede.

Shun intra alene in casa,si ii schita un zambet chinuit...
-Da...Nu e nimic...

Fata merse pana in bucatarie de unde aduse apa minerala,suc si niste fursecuri.
-Ia loc si serveste-te te rog,zise Felicia asezandu-se pe un fotoliu,nu departe de fereastra.

Shun lua sticla de apa minerala,si un fursec...
-Hmm...Cine a facut fursecurile?Tu,sau le-ai luat de la magazin?
Intreba blondul incet...

-De la magazin.Imi pare rau sa te dezamagesc,insa nu am gatit in viata mea,zise Felicia luandu-si un pahar cu suc.

-Nu e nimic...
Spuse blondul incet,calm si indiferent,ca de obicei...

-Deci,tu din ce motiv te-ai mutat din Los Angeles.Pentru ca nu cred ca te-ai plictisit de oras dintr-o data si ai hotarat sa pleci sa vezi capatul celalalt al lumii.

Shun isi lasa capul in jos...
-E o poveste lunga...Acum cativa ani am suferit mult,si m-am inchis in mine...Ai mei au ajuns la concluzia sa ma lase pe cont propriu,caci am 19 ani si sunt prea rece cu persoanele din jurul meu...Tu?

-Tatal meu a hotarat ca e timpul sa socializez ceva mai mult cu persoanele de varsta mea,ii raspusne scurt Felicia.
"Nu acesta e motivul,insa prefer sa nu iit vorbesc despre asta.Nu m-ai intelege."

Shun isi intoarse capul catre un perete...
"E clar...Ascunde ceva..."

-S-a intamplat ceva?intreba Felicia ridicandu-se de pe fotoliu si mergand sa isi stranga cateva lucruri.
Dintr-una din genti ea scoase un portret nu foarte clar,pe care il privi cateva clipe.

-Nu...Nu s-a intamplat nimic..
Raspunse blondul absent...

Peste cateva clipe Felicia puse portretul pe o masuta,nu departe de Shun.

Shun privi portretul,dar nu putea vedea mare lucru...

Peste cateva clipe Felicia iis dadu seama de ceea ce tocmai facuse,asa ca lua poza si,scotand-o din rama o puse intr-o carte pe care in cele din urma o lasa in biblioteca.
"Sper doar ca nu a reusit sa vada mare lucru."

"Hmm...O mireasa...Si un mire?Poate sunt parintii ei?"
Gandi acesta...

Felicia se aseza din nou pe fotoliu,devenind dintr-o data extrem de trista.

-Te simti bine?
O intreba Shun incet,observand reactia fetei...

-Nu,sunt bine.Imi pare rau,insa mi-am amintit de ceva ce m-a intristat,spuse fata ridicandu-si privirea si incercand sa schiteze un zambet.

-Da...Amintirile de genul asta nu sunt placute,nu?Inteleg...
Spuse el incet si calm...

-De ce vorbesti despre asta?De parca tu ai fi pierdut vreodata pe cineva,zise Felicia intristandu-se din nou si devenind putin iarscibila.