Ceva ce ar fi putut fi

Inca un fic ratat ( ma gandesc ca asa va fi) ,pe care eu voi incerca sa il repar .as dori totusi sa comentati

Ceva ce ar fi putut fi
Capitolul.1:Eu si cu mine.

Ploua ,ploua ,ploua ...Incet picaturile de ploaie se scurgeau de pe acoperis.Prea mult,prea repede,prea straniu intrebarile nedeslusite inca mai intrau in minte si rascoleau amintirile dureroase.ochii mei caprui se atintira asupra unei picaturi ce aluneca incet si molcom pe geamul ud.Si totusi ,de ce?De ce trebuia sa il astept ,sa il chem si totusi sa il alung?De ce trebuia sa tremur si totusi sa simt caldura?Si mai ales de toate de ce trebuia sa ma ingrijorez si totusi sa fiu calma ?Oare mi-a fost dat sa traiesc cu doua fete :una pe care sa o arat lumii ,trista ; si una care sa fie vesela cand nu mai e nimeni ?Dar acum trebuiau sa se schimbe datile in care sa imi pun mastile.
Picioarele-mi fragile atinsera monoton podeaua rece si simteam si auzeam un sunet ce imi parea a fi o lovitura.Chiar era.Era sunetul facut de impactul dintre podeaua rece si lacrima mea sarata ...si totusi gura imi radea .Inebuneam cu fiecare secunda,ma aruncam intr-un vartej scurt ,un vartej format din ate rupte si taiate din voalul strigatelor mele.O picatura mica de sange curse din degetele mele degerate ,pielea fiindu-mi crapata.Cu toate astea simteam caldura .
Si brusc ,atat de brusc un sunet ciudat se auzi .Ca o bataie in usa .Am deschis usa si am ramas uimita.Am zambit putin apoi i-am atins mana .Am ridicat o spranceana si l-am tras inspre mine .Am inchis usa si apoi buzele mele rosii ca picatura de sange ce imi curgea in jos pe palma ,se despartira si trista l-am intrebat.
-De ce ai venit?
Vocea mea slaba si totusi hotarata il facu sa tremure.Ma privi cu niste ochi mari,imensi.Ma scaldam in albastrul lor ca intr-un rau rece ,intr-o zi torida de vara .Dar ochii lui ,privirea lui se dadu intr-o parte si acel rau linistitor devenit un ocean fierbinte ,chinuitor.
De data asta lacrimile imi curgeau puternic.Confuza fiind i-am atins chipul ca si cum mi-as fi repetat intrebarea,dar el tot nu ma privi in ochi.Se smulse din bratele mele ,ascunzand din nou secretul nebuniei ce o port si abandonului meu .Iesi si ma lasa din nou sa fiu ,singura cu mine.

Well nu e prea rau, insa ai gria la asezatul in pagina, "," se pune cam asa:
"Trei cuvinte: rece, tacut, rece". Acum, ici colo exprimarea isi pierde din intensitate:

inca mai intrau in minte si rascoleau amintirile

-well, well, nu inteleg de ce insa suna al naibid e aiurea si melodramatic. Acum, ici colo mai sunt aprti care "scartaie" dar cu putin antrenament vei reusi. Incearca totusi sa nu degenrezi totul intr-o drama fara sens, post-traumatica numita "telenovela"
Ceva ce mi-a placut:

Ploua ,ploua ,ploua

-imi aminteste de "Bacovia-Rar"

Incet picaturile de ploaie se scurgeau de pe acoperis

-well imi palce, induce bine cititorul in text. Urmatoarea fraza separata prin "." well nu e chiar reusita ti-am spus, cu toate astea acel "." intrerupe sirul rapid -.-' si deh da prost.
Well si inca ceva "de ce?" intrebarea care-mi gadila urechile, aducandu-le la placere, o intrebare pe care o vom pune mereu.
In rest e ok da spre profund, desi mai ai de lucrat, de parofundat.

Cap.2:In cautarea nimicului din viata mea

Si-am ramas unde eram.In picioare ,in fata patului ,degerand .Cazand in genunchi am auzit un glas bland ,glasul unei fecioare :
-Majestate !
Ma culese de pe jos si ma intinse pe patul derapanat .Lacrimile ei cristaline se rostogoleau incet .Era disperata .Ochii mei mari se pierdeau ,deveneam din ce in ce mai rece.Ma pierdeam intr-un intuneric nelimitat .Un zambet se schita pe fata mea,lucru ce o facu sa tresara .M-a luat de mana in timp ce parul sau saten imi eclipsa vederea .Inchizand ochii i-am auzit tipatul.
Intuneric,mai mult intuneric si parca acel intuneric era totusi lumina .O lumina ciudata ce parca nu mi se arata inca.Ce parca era tinuta de ceva.De durere?De constiinta incarcata?Sau retinuta de strigatele dulcei fecioare ce ma astepta sa vin,sa trec de acel intuneric si sa invat sa zbor pentru a ajunge inapoi la ea.Unde ma aflam ? Spatiul era totusi infinit si intunecat si totusi luminos,rece si totusi cald,aspru si totusi fin,crud si totusi delicat.Unde ma aflam?Unde?
Brusc am intins mana si ochii mei se deschisera vazand-o.Am inceput sa respir rapid ,panicata .Fata ma privi confuza ,zambind.Am sarit din pat apoi am iesit din camera incepand sa alerg pe holurile palatului .Cautam disparata ceva.Ce?Ce?Asteptam ca cineva sa imi iasa in cale .Cine era acel cineva?M-am oprit izbucnind in plans.
-Nu mai vreau sa fiu eu ,sa raman eu cu mine !


Si atunci un gand ma fulgera .Am inceput sa pasesc incet,elegant,firav poate.Gura mi se deschise si din ea sunete inalte incepura sa iasa.Vesela am inceput sa ma rotesc .Nu! Nu din nou ! Acesta e momentul in care nebunia mea se intalnea cu fericirea,si era teribil.Simteam ca ceva ma apasa ,ma absorbea ,ma inalta si totusi ma tinea jos.Am continuat dorind sa aflu ce.Stiam doar ca acest chin ma va duce la raspuns.Toti servitorii ,toti nobilii ce asteptau in fata palatului ma auzira .Si am simtit cum acel ceva ce il cautasem atat ma atinse ,ma facu sa tremur.Am intors capul si l-am vazut pe cel care ma chinuise in toti acesti ani.
-Tu...! Tu...! Te rog iarta-ma !
Imi atinse delicat chipul si ma privi dezamagit ,putin superior.Ma lua de mana si ma stranse la pieptul lui apoi imi saruta fruntea.Isi scoase inelul de pe deget si mi-l dadu mie in palma apoi pleca.Am izbugnit in plans stiind ca asta inseamna ca ma va astepta o soarta mai rea decat cea de pana acum.

Well, stilul tau..imi aminteste de stilul meu vechi, in care imi puneam ideile in antiteza si inca o mai fac doar ca scap de acele ganduri sufocante scoase prin figuri interminabile de stil. Nu ca ar fii rau, insa mi s-a parut o tragedie interesanta dar ma duce spre gandul unei perfectiuni irealizabila, ceva mai departe decat superficialitatea insa nici nu ajunge in pantecul profunzimi. Ai mult de lucrat, drumul e lung, insa momentan e bine si evoluezi. Intradevar acum mi-a placut o singura parte, restul simtind cum ma sufoca si anume:

Acesta e momentul in care nebunia mea se intalnea cu fericirea

, well mi-a palcut enorm de mult, ma face sa ma gandesc ca, asa cum acest personaj are nevoie de fericire ca sa inebuenasca, eu am nevoie de milioane de dezacorduri ca sa ajung pe o linie de plutire a suferintei cronice, ce ma duce la nebunie. O observatie, ai grija la asezatul in pagina.

un capitol dupa parerea mea mai nasol putin..sry ..lipsa de inspiratie
Cap.3:Aproape de moartea dulce dar chinuitoare

Micuta servitoare veni langa mine si imi zise:
-My queen ,trebuie sa ne intoarcem in intunecata dumneavoastra odaie.
Am urcat elegant scarile si am ajuns inapoi in micuta camera.De ce ma simteam superior desi eram cea mai neinsemnata fiinta de la palat?Si mai ales de ce el ma tinea sa-i fiu sotie ,intr-o camera ca asta?Aveam doar un titlu insa viata mea nu era ca aceea a unei regine.
Fata ma privi trista .Imi atinse mana apoi de pe o masuta prafuita imi aduse un castron cu mancare calda.Gestul ei ma uimi.Desi stia ca va avea probleme cu regele ea totusi avea grija de mine.Aceasta era Katomika ,o sclava adusa din Asia in urma cu trei ani.Cand a venit mi-a povestit ca ea e o mica ducesa care a fost furata de un talhar si vanduta ca sclava sotului meu.Din acea zi eu si Katomika am ramas bune prietene.
In fine...Am inceput sa mananc repede ,nu mai pusesem o bucata de mancare in gura de vrei 4 luni,bausem numai apa.Viata mea se scurgea usor pe zi ce trecea .Zilnic nu faceam decat sa primesc apa de la Katomika ,sa plang priviindu-mi sotul care statea cat e ziulica de lunga pe bancuta de sub fereastra mea ,si sa incerc sa imi gasesc raspuns la intrebari.
-Katomika...Ce crezi ca ar trebui sa fac?
-Majestate ...cred ca o sa Va salveze cineva ,intr-un final ,sau poate Majestatea Sa Regele se Va indura si o sa Va elibereza .Dar eu nu pot face nimic .
Izbugni in plans .Biata de ea,tinea la mine ca la o mama insa ii era frica de Rege .Ce era sa faca?De ce acel monstru pe care il iubeam si il si uram ,facea rau la toti? TOTI servitorii ma respectau si inimile lor se frangeau cand ma auzeau plangand si cand ma vedeau toti cum eram batuta de Rege .
De ce ?De ce acceptam eu atatea?De ce mi se parea totul bine?De ce ma multumeam cu viata asta ,ca si cum as fi un bibelou?Ma uitam la Katomika bland ,stergandu-i lacrimie si mangaindu-i crestetul.Fata zambi si imi saruta mana apoi se aseza cu capul in poala mea.Atunci intra dragul meu sot.Ma lua de mana si ma duse in mijlocul palatului.Ma dezbraca de haine si incepu sa ma bata in fata palatului ,in timp ce niste garzi o luara pe Katomika pentru a o executa .Cu fiecare secunda el ma lovea din ce in ce mai tare.Imi umplu corpul cu vanatai in timp ce servitorii ne priveau ingroziti tipand sa ma lase in pace.Dar cu cat ei aratau mai multa mila pentru mine ,cu atat ma lovea mai tare
Am inceput sa tremur si sa scancesc.Nu imi pasa ca ma batea insa durerea era uriaa.Ce imi doream oare acum?Mila din partea lui? Nu ! Doream sa ma loveasca mai tare ,sa ma omoare .Viata sau moarte nu imi pasa,caci viata mea era deja un iad.Am auzit tipatul Katomikai ,tipat ce anunta ca ea isi dadu duhul.L-am privit in ochi pentru o secunda.Ce am vazut?Era el un suflet chinuit ce nu isi dorea decat razbunare sau un tiran nenorocit?Nu mai conta .Se opri din lovit abia cand obosi lasandu-ma intr-o balta de sange.
Am ramas pe jos .Ingroziti,servitorii se dusera sa cheme un doctor.Vedeam incetosat .Un zambet de schita pe fata mea,eram fericita.Era ceea ce imi doream ,moartea.El se puse deasupra mea,ramanand uimit de ce eu zambesc.
-Multumesc!
Ramase socat .Nu intelegea de ce eram fericita.Incepu sa planga crezand ca am luat-o razna .O,tu mandru rege ,nu ai stiut ca eu deja eram nebuna?Ce simteam tu vei ghici oare vreodata?Simteam fericire si totusi durere,manie si totusi linistre,ura si totusi dragoste.Ura de la tine si dragoste de la moartea ce ma cauta incet ,rece ,sa ma ia la sanul ei unde as fi putut dormi in pace.Dar nu ! Ei au venit,m-au salvat .De ce? Nenorocitii ! M-au luat de langa ceea ce imi doream cel mai mult:o moarte dulce si totdata chinuitoare .


Acuma hai sa va pun si personajele

Regina -Luiza

Regele-Elin(ochii lui devin rosii cand e nervos)

Katomika