Simfonia complexelor

..


"E o liniste zadarnica. Camera se tine strans legata de ceva ce nu imi dau seama. Obscuritate? Liniste? Toate astea? Of, ma doare capul, e prea mult zgomot si prea multa liniste sufocanta! Nu mai suport, ma simt ca un mort in cosciug, ma simt ca un nimic ce e pe cale sa evolueze in ceva ce nu cunoaste. Ma tem de acest "ceva". Nu inteleg, nu mai inteleg! Cine naiba sunt acum? Paream cineva sau...sau nu? Nu imi amintesc, nu inteleg, ma tem! Ce-i cu mine? Candva eram o maestra a controlului si acum? Acum uitate la mine sunt un purice temator! Trebuie sa ies deaici! Dar... unde e aici? Ce e aici? Sau mai bine unde, ce si de ce sunt, "aici"? Of, la naiba! Nu am timp, nu am timp sa gandesc sau sa ma misc, ceva vine spre mine si ma tem de acel ceva. Nu stiu ce e, mi-e teama, am nevoie de ajutor, dar..dar de la cine? O nu! E prea aproape, mult prea aprope. "
Nu pot vorbi, nu ma pot misca, nu pot face nimic!
"Ajutor, nu, nu pot striga dupa ajutor. Ce..e asta? Cine sunt aceste lucruri, defapt acest lucru? Nu inteleg. Mi-e atat de teama, nu pot face ceva! Sunt intepenita. La naiba! "
Imi simt gura deschizandu-se larg, incercand sa scoata afara acele suntete pline de repulsie, teama, pline de orice sentiment imi apartine sau a aprtinut minti, sufletului, corpului meu. Simt ochii retragandu-se din oribite, aud teama cum se rasfrange asupra mea in timp ce vad acest val coplesitor de negru, de mare, aruncandu-se asupra mea. Nu! Ma inec, in ce? Nu e apa, nu e decat un simplu nimic, dar ma inec in el.
"Am nevoie de ajutor, dar nu e nimic, nu pot face nimic sa ma salvez, ma simt ostenita si ma inec."
Corpul imi cade fara vlaga, iar plamani mei raman fara aer? Nu, e aer dar e putin, e imbaxit de ceva, miroase a...a.. complex? Da, inteleg acum, ma inec intr-un complex bine plasat intr-un val de ura
"Inteleg"
-Dra ? O voce salvatoare, inalta dar salvatoare ma trezeste la viata din ceva ce nu cunosc. O raza puternica imi orbeste raza vizuala, acum realizez ca am ochii deschisi
-Dra Francesca sedinta s-a terminat va puteti trezi.
Ma doare capul, insa aud foarte fin aerul ce se intretaie in momentul in care corpul meu se ridica. Privesc atent fiinta mladioasa din fata mea, ochii mici, scufundati in cearcane ma privesc atenti si speriati
-Dra psiholog, ce este? Femeia ma privea in continuare ingrijorata
-Pentru Dumnezeu ! Credeam ca vei muri acolo! Renunt!
Am privit-o surprinsa pe femeia isterica
-Nu inteleg!
-Nu intelegi? Iti voi explica scurt: te imbraci si pleci, dar nu te mai intorci aici!
Am privit-o ironica pe femeie, nu intelegeam de ce insa am facut cea ce mi-a cerut, daca asa se simtea linistita, cine eram eu sa ma opun?
Totusi, simt ca ceva s-a trezit in mine acum, nu inteleg ce. Ori, e frigul pe care il simte corpul meu obosit? Mh nu cred, e ceva mai mult, imi e teama de ceva. E ceva ciudat, ceva ce ma macina mai mult decat ar fii normal. E ceva ce ma urmareste dintr-o departare nebuloasa, dintr-o sera a fantazmelor cenusi pe care eu inca nu le ating, mai bine zis mintea mea nu le atinge. Sunt prea indepartate.
Ceva, cineva sau orice: e, a fost si va fii probabil de acum in colo, s-a trezit in mine, nu stiu ce si nu inteleg exact, dar probabil voi afla si sincer imi e groaza de asta, mult prea groaza. De ce era asa ingrijorata femeie?De ce sunt eu atat de ingrijoarata? De ce mi-a interzis sa o mai vad? Ah! Capul meu. Nu inteleg dar ma doare, e prea mult, se trezeste ceva si ma tem!

~va urma~
Off: stiu ca e foarte scurt, insa astept pareri

Ei bine...mi-a placut.Esti talentata si nu am observat greseli.Acum...titlul...pai e foarte ''complex'' si derutant.Sincer sa fiu nu prea am inteles ce vrea sa sugereze.Mi-a palcut tare mult limbajul si figurile de stil pe care le-ai folosit,foarte bogate deci le stapanesti bine.Astept continuarea ca sunt curios de ce se va intampla

Well tanx solomon nu mai tu ai mai citit observ



Pic, pic! Cioc, cioc.
~Cunoasterea se strecoara ~

"A tine un craniu in mana e ca si cum as tine acest "ceva" ce s-a trezit. E rece, inghetat, infiorator, imposibil de inteles."
"Imi vine sa vars. Imi e teama de necunoscut, nu imi sta in fire."
Simt valuri de intuneric ce inghit spatiul in urma mea, e ca si cum eu le-as chema. Insa, nu ma deranjeaza atat timp cat eu sunt un trecator fantoma prin aceasta teama."
Respir greu si sacadat.
"E ceva ce nu inteleg, de ce e asa? Ceva nu se leaga, e ceva nesimtit de dureros, e ceva bine lucrat. "
Imi simt muschi fetei incordandu-se. Probabil ma incrunt, da cred ca asa e, am ochii intredeschisi!
"E ceva bine plasat si greu de spus, dar simt o oarecare chestie rece ce mi se prelinge pe spate"
-Franci! Franci!Franci! un tipat, apoi vocile devin difuze pierzandu-se
"Ce naiba? Ah capul meu, nu inteleg....e doar numele meu, dar..simt ca se imprastie in mii de nume, soapte, ceva ce rasuna impecabil si impenetrabil in mintea mea.
"Stai! Asta e.." mi-am simtit corpul incordat, nu mai eram in genunchi, nu ma mai tineam de tample. Ochii reveneau la normal
"Al meu, e mintea mea, e corpul meu! E pur si simplu "eu" " Am deschis ochii si m-am ridicat, toata lumea se uita la mine de ce? Nu stiu, insa m-am ridicat si am infasurat fularul mai bine pe fata-mi alba. Zambeam!
-E cumva circ aici si eu nu stiam? Am intrebat in cele din urma rece catre multimea din jurul meu. E ciudat, pare ca fac ceva, dar nu inteleg ce! Ma sperie asta.
Pasesc incet. In jurul meu e ..ceva ce nu pot explica
"Daca nu stiu ce fac, atunci in cabinet..ce a fost? Ce am facut de nu imi amintesc? " Am oftat resemnat. Am inteles, facusem ceva, nu stiu exact ce si probabil nu voi stii prea curand ..
......................................................~flash~.............................................................................

Spre exterior

"Pas, pas, pas. Imi spun ca e un pas ori spun "pas" la orice? Greu de inteles"
.................................................. ~flash~.................................................

Ochii cenusii sclipeau in momentul cand bruneta intra in camera obscura. Isi arunca obosita ghiozdanul si geaca pe scarile holului si urca pe scari. Merge incet, atat de incet incat lemnul de cires plezneste sub picioarele amortite ale fetei.
"Frig, e frig, e teama" gandurile rasunau in incaperea linistita, totul rasuna ca o simfonie de ganduri si temeri.
"Tic, tac, tic-tac, stai pe o bomba cu ceas" un gand ce parea ca ii penetreaza mintea, ce intra cu forta in capul ei rasuna intre pereti gandurilor, ii sfarama incet, atat e incet. Parea un orologiu care se distruge, incet si dureros. Un scartait puternic se auzi, parea un orologiu care cade in apa in urma a ceva ce pare o zguduitura puternic. Mainile fetei se dusera spre cap, vedea asta, simtea asta, cazu. Totul era linistit acum, doar o masa neagra se intinde in mintea ei si acelasi ticait inconfundabil ii penetra gandurile iarasi
"Tic-tac, tic-tac..stai pe o bomba..tic-tac, tic-tac, cu ceas..tic- tac" vocea inceta ramand in urma doar sunetele ceasului.
Statea intinsa pe scari privind tavanul. Ridica mana si simti ca ceva o trage in sus, vedea o lumina marindu-se tot mai mult pana cand...
trrrr. Cateva degete albe oprira ceasul ce suna disperat pe noptiera. Chipul palid al fetei iesi de sub perna ce statea jumatate pe capul sau. Deschise ochii cu greu si se intinse privind o clipa in gol
"Doar un vis" rasufla fata usurata. Linistea predomina in camera iar sunetele ceasului revenira in mintea sa, parca ceva ii batea in tample
"Trebuie sa ajung la scoala!" fata sari din pat si se duse spre baie.

super ficu ...tu ,draga mea am inteles ca pui mult accent pe niste cuvinte simple si totusi complexe pentru multi dintre noi.Intotdeauna mi-a placut cum scri si cum compui si unele poezii.Esti talentata ..
astept continuarea !